Artistul si Cretzu - Dialoguri cu viata

N-as vrea sa crezi c-aceasta piesa ti-e dedicata
Si nici c-as mai putea sa mai plang o data
Botezata de soarta inima mea inca te cauta
In lacul unde de mult te-am lasat innecata
Si nu esti o simpla fata,de fapt nu esti deloc
Iar daca sufletul mi-e apa,tu-l poti pune pe foc
N-o sa iau viata un joc sa-mi starneasca emotii
Sper ca sortii sa m-ajute sa-mi pot vedea nepotii
Si cum te-am lasat sa ma vezi,stiu ca nu crezi
Ca tu pierzi cand nu ma ai,ca te pot face sa oftezi
De ce plangi cand ma visezi daca nu-ti dormi viata?
Si inima mea e de mercur d'asta inclina balanta
Instanta sentimentelor a dat verdictul
Deci nu-ti mai cumpar sufletul,nu mai intind plicul
Sfarsitul e-aproape si-n final risti sa ma misti
Si desi esti esti iluzie as vrea sa cred ca existi


Singur pe aripile sperantei plutim
Ne amintim cand nu era greu sa zambim
Multe iluzii,cu toate vorbim
Numai o viata si-am ales sa traim


Ma sti mai bine decat as face yo vreodata
D'asta ma lasi sa mai gresesc inc-o data si-nc-o data
Te rog aproape sa-mi fi cand imi simti bataile inimii
Plin de frica si disperare sau cand mi se pare
Cu incapatanare ca stiu ce e bine si gresesc a ta cale
Nu vreau sa-ti cad in genunchi doar cand ma-npiedic
Sau cand ma simt incoltit de lucrurile carora ma dedic
Stiu ca-mi zambesti cand cei din jur ma-njura
Il vad pe fata unui copil sau pe cer intr-o zi senina
Prin bezna spre lumina viitorul prin vizorul unei usi
Finalul e un dans in doi pe-un cantec de pescarusi
Acolo ajunsi..de implinire sau de regret suntem patrunsi
Pana atunci trimite pace si alinare unde-i durere
Iarte-ne c-ai fost aici si stim cum e
Stiu ca-i liniste cu tine si-ntro noapte cu tunete
Ineveti multe pe orice e dispus sa te-asculte

Singur pe aripile sperantei plutim
Ne amintim cand nu era greu sa zambim
Multe iluzii,cu toate vorbim
Numai o viata si-am ales sa traim

Speranta din suflet,intensitatea privirii,
Onoarea,pacea,respectul si magia fericirii
Visele si zambetele din pivnitele gandirii
Escaladeaza obstacole din umbra dezamagirii
Zgomotul Vietii acapareaza soapta mortii
Miracolul iubirii infloreste in calea sortii
Durerea adanca e acum in lanturi la picioare
Constiinta purifica ecouri inselatoare
Linistea divina si trecuturile acompaniaza,
Clipa se dilata,totul in jur vibreaza
Aceleasi usi si obiceiuri,aceiasi acuratete
Aceleasi incaperi si decoruri,aceleasi fete
Cufere prafuite cu simboluri intangibile
Ascund pergamente cu povesti incredibile
Cu oameni care se zbat,zambesc si sufera
Se urasc,fura,mint,iubesc si se bucura
Acum mult mai multe trepte,mult mai multe ziduri
Acum mai putini oameni,mai multe riduri
Incearca sa refaca drumuri in timp pierdute
Alta data de o mana de oameni strabatute


Singur pe aripile sperantei plutim
Ne amintim cand nu era greu sa zambim
Multe iluzii,cu toate vorbim
Numai o viata si-am ales sa traim.